"Caracterul fara inteligenta poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic"-Cicero

duminică, 24 ianuarie 2010

Ce e iubirea?

Ce e iubirea?... Ma refer iubirea dintre un barbat si o femeie… (nu pun problema de iubire intre frati, iubirea de parinti, de copii etc…)

Vorbeam cu un prieten si am aflat ca e la mare distanta de familie (in alta tara). Stiind ca sotia lui era foarte geloasa si suspicioasa, am intrebat cum se impaca ea cu aceata idée? A… fireste ca il cicaleste tot timpul si nu il crede… etc… dar “o respect prea mult” (deci nu face sex cu alta ca o respecta prea mult)…
Oare de ce chestia asta nu mi-a zis nimic??... Am avut un raspuns scurt si formal “bun baiat… felicitari... ma bucur pt voi” …
Cand mi-a zis ca o respecta… nu stiu de ce era ca si cum ar fi exclus iubirea...
Iti respecti colegul/colega de servici, iti respecti partenetul de conversatie… dar cum sa zici ca iti respecti sotia??...
Si atunci m-am intrebat : CE E IUBIREA??
In felul meu de a vedea lucrurile, daca el a zis ca o respecta… a fost in traducere libera… ca asta a ramas… respectul… iubirea s-a dus de mult… Daca mi-ar fi zis ca o iubeste… as fi inteles toate celelalte. Eu cred ca iubirea implica mult mai mult decat respect… acesta vine de la sine… sau poate nici nu exista???
Sa luam o afirmatie… cu care poti rani pe cineva: “ESTI NEBUN, ESTI BATUT IN CAP!!”…
Chiar daca la nervi… multi dintre noi putem gandi asa ceva… si intr-un moment ne-ar veni sa o zicem…. Ce ne opreste?....
De ce nu o putem zice unui coleg intr-un moment de nervi???... Pentru ca il respectam!…
De ce nu o putem zice sotului?... Pentru ca il iubim.
Ne iubim sotul si nu putem sa il ranim … sa vedem in privirea lui durere… Eu … i-am zis odata ceva ce era evident…. Si cum adevarul doare… i-am vazut acea privire trista… o fractiune de secunda… si am zis ca innebunesc…. M-a durut pe mine cred… mult mai mult decat pe el… Poate el a si uitat a doua zi- sau poate nu…. Dar stiu ca eu… vreo 3 saptamani nu vedeam in fata mea decat ochii lui din acel moment… si ma durea pe mine… rau de tot…
Nimeni nu trebuie sa fie deacord cu mine… stiu ca eu sunt mai altfel in gandire… Chiar daca nu sunt deacord cu parerea cuiva… asta nu inseamna ca nu pot sa i-o respect…
Imi amintesc ca eram intr-o zi la servici si mi-am sunat sotul… si intrebarea reflex “ce faci?” … Mi-a zis ca e la Mall.. si intra la film… L-a Malll la film la ora 13… in mijlocul saptamanii… nu mai fusese niciodata… de aceea m-am mirat… dar asta e… I-am zis ok… Am terminat ce aveam sa ii zic si am inchis… Colega mea… desi stia ca nu sunt geloasa… ea nu a putut rezista si a izbucnit “Cum adica la film?... eu daca as fi in locul tau… acum as pleca sa vad cu cine este??... “ Eu am inceput sa rad… “De ce razi… cum poti sa fii asa??... Daca nu te duci tu… ma duc eu… Cu cine e el la film??” La care eu razand ii zic: “pai tu nu ai auzit ca nu l-am intrebat?... Tocmai de asta nu am intrebat… ca sa nu fie nevoit sa raspunda… Treaba lui cu cine e la film… Atata timp cat eu sunt la servici si copilul e ok cu bona… care e problema??. Pe cine deranjeaza, pe cine incurca?”
M-a amuzat teribil momentul… dar asta nu inseamna ca desi nu inteleg sentimentul de gelozie…. nu pot sa nu respect dreptul de a fi gelosi, la cei din jurul meu… E un sentiment destul de puternic… din cate vad…
Multi nu ma pot intelege pe mine… si ma contrazic “ei… zici tu asa acum… dar ia sa il vezi cu una pe strada… cum ar fi?”…
Am incercat un exercitiu… Eram la servici si mi-am inchipuit ca ar veni la mine o tipa care imi zice:
Varianta 1:
“eu sunt amanta sotului tau!”… Pauza… m-am chinuit sa fac momentul cat mai real.. ca si cum ar fi adevarat… Tot nimic… nu stiu ce as putea sa raspund… cred ca mi-as vedea de treaba… nu trezeste in mine nici un sentiment… nici o reactie… Pentru ca nu stiu ce vrea de la mine cu aceasta afirmtie… pentru mine nu inseamna nimic… Daca nu stiu… inseamna ca eu nu am nimic sa ii reprosez sotului: seile a fost acasa… cand am avut nevoie de el a fost langa mine… Daca a fost cu ea… inseamna ca ori era in timpul serviciului… si treaba lui ce face atunci… sau la una din iesirile cu prietenii… si iar treaba lui ce face…
Varianta 2:
Mi-am completat in gand fraza… “sunt amanta sotului tau… dar sa stii ca e un tampit”… Nu trebuie sa stau pe ganduri ca sa stiu ce as face… Cred ca as face-o una cu peretele… sa zica asa ceva de sotul meu… dar cum exercitiul meu de imaginatie e la servici… nu imi permit… i-as zice discret ca tampita e ea… (ca aici respect nu are cum sa fie)… si vai de sotz cand ajung acasa… cred ca prima cana care o prind o arunc dupa el… si i-as zice ca daca nu e in stare sa isi ia amanta discreta si cu bun simt… sa faca bine sa stea fara amanta…
Varianta 3:
“eu sunt amanta sotului tau”.. daca eu nu reactionez ea repeta… eu tot nu am ce sa zic… (nu stiu)… Cred ca daca ar insista m-as simti agasata de insistenta si as zice “da.. si ce vrei de la mine?... ai vreo reclamatie?... ti-a dat vreo gaura-n plus sau ce?” si i-as cere sa isi vada de treaba…
Si cand m-as duce acasa… daca am multa treaba si nu am timp sa discut cu sotul… poate nici nu i-as spune… dar daca as avea timp sa vorbim… chiar nu stiu daca i-as povesti faza… Nu prea cred…. Poate, in varianta ca i-as spune as zambi… “azi a venit o nebuna la mine si mi-a zis asta… in caz ca totusi e amanta ta… ceea ce nu ma intereseaza… fa-I si tu putina educatie… sa fie si ea mai discreta”…
Cred ca sunt cateva persoanae care pot sa confirme (din fapte) ca pricipiul meu este “daca ma iubesti, stai cu mine, daca nu ma iubesti… poti sa pleci in secunda doi.. nu te tine nimeni… nu iti reproseaza nimeni nimic”
Daca ar avea amanta si sta cu mine… cand am nevoie de el e acasa… inseamna ca pe mine ma iubeste… si cu ea mai face sex din cand in cand… Nu e ceva ce mi-am impus sa gandesc… nu m-am educat sa gandesc asa… Jur ca am incercat sa o fac pe geloasa… dar nu pot… nu ma prinde.. nu stiu cum e in realitate… nu simt asa ceva… E adevarat ca nu as vrea sa stiu… si nicidecum sa stam la cafele impreuna… e o problema care nu ma intereseaza… Un fost coleg m-a intrebat “pai… si simtul tau de proprietate unde este?”… Am ramas… masca… Da ce mama?.. Sunt stapana de sclavi??... Daca nu ma iubeste sa il tin cu forta langa mine?... Eventual sa il leg de un stalp si sa ii zic ca naiba il ia daca nu o lasa pe aia… sau nu face cealalta… Sau cum sa fac?... Sa o fac pe martira? “vai… eu fac mancare… spal… merg la servici… calc… si tu nenorocitule… nu ma respecti??” … Hopa… deci asta e cu respectul?.. Ai un contract de casatorie… si cand s-a dus iubirea… ramane respectul pe baza de shantaj? A… si daca il iubesc… cum sa ii zic nenorocitule??...
Mamaaa… si sa ma educ nu pot… sa inveti sa fii geloasa si sa iti tii barbatul cu bata acasa si cu 30 de telefoane pe zi… e mai greu decat sa inveti geometrie in spatiu… pe bune.. si pe aia am priceput-o instant… ba am mai dat si meditatii la copii… Da aici… si professor sa imi iau… as invata niste replici… dar cum inveti ce sa simti???
Pentru ca nu pot sa simt asa ceva... totusi am invatat sa respect acest sentiment la altii... E dreptul lor... si asta ma duce cu gandul la altceva... tot demult stiut:
"nu face din fericirea ta, nefericirea altuia!"
Ideea e sa nu faci ceva ce stii ca-l va rani pe cel de langa tine... Uneori e mai greu... dar incerc pe cat posibil sa ma gandesc la sentimentele celor din jurul meu!...
Sper ca de cele mai multe ori imi reuseste!

6 comentarii:

  1. Foarte adevarat tot ce ai scris. Pana la urma dragoste cu forta nu se poate. Si oricat ai vrea sa-l tii langa tine (pe sot), crizele de isterie si gelozie nu fac decat sa-l indeparteze si mai mult, definitiv chiar. Cat despre iubire, hm....in cele mai multe cazuri dupa cativa ani dispare si respectul ii ia locul...
    Cred ca si iubirea trebuie "cultivata" intr-un fel. Cred ca trebuie sa-l faci pe cel de langa tine sa te vada cu alti ochi. Probabil din cand in cand o schimbare de look, o cina romantica, o iesire undeva....Dar in niciun caz scene de gelozie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cred ca iubirea se "cultiva", gesturile dintre doi oameni care se iubesc sunt ale lor. Unii simt ceva deosebit atunci cand sunt doar ei doi la o cina romantica, altii nu. Am vazut o scena intr-un spital cand un barbat o ingrijea cu o delicatete de neimaginat pe iubirea vietii lui, operata pe creier. Facea niste gesturi atat de firesti si delicate, incat m-a surprins cata iubire era in ele. Ce usor este sa spui ca iubesti si chiar sa fii convins ca este iubire, dar sa nu treci prin nici o criza, care sa verifice acel sentiment. Unii sunt slabi si clacheaza, iar iubirea se destrama. Da, cunosc acest fel de a gandi al tau privind gelozia, pentru ca sunt la fel. Nu pot sa fiu asa, sa stau cu arma la picior, gata de tragere, ca in vestul salbatic. O duminica minunata sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  3. Criss, Elena... multumesc mult pentru contributia voastra.
    Asa cum am zis.. fiecare dintre noi are dreptate. Fiecare stie ce simte, fiecare are un mod de a gandi si a simti... Pana si iubirea poate fi altfel de la unul la altul...
    Dupa parerea mea, DACA DRAGOSTEA A EXISTAT CU ADEVARAT, EA NU SE STINGE NICIODATA!!!... Si nu sunt cuvinte filozofice sau mari. Se stinge focul, nu mai vedem decat locul unde a fost... Depinde de noi sa VREM sa scormonim in cenusa sa cautam jarul care e ascuns acolo. Poate ne e mai comod uneori sa zicem, ca s-a stins si sa mergem mai departe cu ideea ca nu mai e iubire- avem copii, avem probleme, s-a dus tineretea... s-a stins focul... Poate asa e mai comod... decat sa te intorci, sa vrei sa cauti si sa gasesti acel jar ascuns in cenusa care poate sa aprinda din nou flacara...
    Daca insa dragostea nu a fost reala- nu a fost de ambele parti, adevarata, jarul, intr-devar... nu mai este... si cauti mult si bine... degeaba
    Asta e parerea mea... si asa vad eu lucrurile...

    RăspundețiȘtergere
  4. Felis felicitari, am citit pe nerasuflate .

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-a placut ce ai scris. Asa e, dragoste cu forta nu mai e dragoste. Nici eu nu pot fi geloasa, pt ca nici mie nu-mi place atitudinea de "proprietar". Dar dragostea este o salata cu multe ingrediente si nu e la fel pt toata lumea. La unii contine si gelozie (probabil asa sunt ei le place mancarea mai picanta). Totusi asa ca la orice fel de mancare unele ingrediente sunt esentiale. In dragoste eu cred ca si respectul, credinciosia si increderea in celalalt sunt esentiale, pe langa perseverenta, dorinta, tandrete si alte emotii definite sau nedefinite. Eu nu m-am gandit "cum ar fi daca as afla ca ma inseala", pur si simplu nu cred ca ar face-o. Asa cum nici eu pur si simplu nu as putea sa fac asa ceva: cum sa inseli si sa ranesti asa tare si constient - -pt ca nu cred ca poti insela inconstient- pe cel/cea iubit/iubita ? Dar daca (prin reducere la absurd!) as afla ca ma inseala cred ca i-as spune: Draga, daca nu stai cu mine de drag, si simti ca eu nu sunt destul pt a te face fericit, esti liber! Pt ca nu stiu ce fel de dragoste ar fi fara incredere si respect si demnitate. Desi, asa e, de multe ori in dragoste ne umilim si lasam de la noi, dar si aceasta umilinta nu trebuie zic eu sa treaca de un anume punct.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si cu focul ai dreptate:Asa e, seamana cu focul, daca a fost acolo cu adevarat nu ca nu se poate stinge, se poate, dar trebuie intretinut ca nu se intretine singur. Si daca exista vointa si este intretinut si vegheat, atunci poate sa tina cat viata :)Iti doresc ca al tau sa tina cat veti trai :)
    PS: imi plac retetele tale! Felicitari!Si mie imi place sa gatesc, dar nu am pretentii de asa profesionista bucatareasa ca tine, plus tu ai un adevarat talent la prezentare. Bravo!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails